Mi-am dorit sa-mi fii eclipsa, incununandu-mi sufletul cu al tau.Nu mi-a trecut prin minte ca voi avea parte de noapte, de negurile tale. De fapt, nu am crezut in veci ca le voi putea constientiza, atat timp cat ma dogoreai.
Dar te-ai stins.Te-am stins.Nu stiu.
Ce se-ntampla cu astrii cand mor? Spune-mi.. Ti-e bine? Ne-ar fi bine sa ma sting, la randu-mi? Sa nu-mi mai pastrez caldura, pentru a te-ncalzi?
Sensibil. Emotionant. Ma regasesc. Oare cum e mai bine?
RăspundețiȘtergereplacute cuvinte insotite de o imagine pe masura..felicitari
RăspundețiȘtergerema bucura, ioana..bine e atunci cand inca simtim, indiferent ce si cum..dar e foarte important cand. :)
RăspundețiȘtergeremultumesc, andrei.
mda... te pune pe gânduri... frumos...
RăspundețiȘtergereNici nu mai stiu ce sa zic....m-ai purtat in povestea ta de vis....te pup!
RăspundețiȘtergereoare ce-or pune la cale?:)
RăspundețiȘtergeresalutari Domnule