Spre intuneric

Published by ema mihalachi under on joi, iulie 29, 2010



      Mi-am dorit sa-mi fii eclipsa, incununandu-mi sufletul cu al tau.Nu mi-a trecut prin minte ca voi avea parte de noapte, de negurile tale. De fapt, nu am crezut in veci ca le voi putea constientiza, atat timp cat ma dogoreai.
      
    Dar te-ai stins.Te-am stins.Nu stiu.

   Ce se-ntampla cu astrii cand mor? Spune-mi.. Ti-e bine? Ne-ar fi bine sa ma sting, la randu-mi? Sa nu-mi mai pastrez caldura, pentru a te-ncalzi?




Asculta mai multe audio Muzica

6 comentarii:

Ioana Maria Ciobota spunea... @ 29 iulie 2010, 19:21

Sensibil. Emotionant. Ma regasesc. Oare cum e mai bine?

Costea Andrea Mihai spunea... @ 29 iulie 2010, 20:41

placute cuvinte insotite de o imagine pe masura..felicitari

S-Hell spunea... @ 30 iulie 2010, 07:03

ma bucura, ioana..bine e atunci cand inca simtim, indiferent ce si cum..dar e foarte important cand. :)


multumesc, andrei.

Victor Mihiş spunea... @ 30 iulie 2010, 10:20

mda... te pune pe gânduri... frumos...

April spunea... @ 30 iulie 2010, 21:43

Nici nu mai stiu ce sa zic....m-ai purtat in povestea ta de vis....te pup!

axxxelsz spunea... @ 31 iulie 2010, 07:24

oare ce-or pune la cale?:)
salutari Domnule

Trimiteți un comentariu