De înălţimi pe care le-am străbătut în vise,
Bătute de-alizee ce-adie-n cerul-crin,
Mi-e dor de Paradisul pierdut, de largi abise.

Mi-e dor de orice floare strivită în neştire,
Mi-e dor de cântul nopţii ce unduie-n eter,
De chipul tău nostalgic, de-a stelei răsărire,
Mi-e dor de nemurire, mi-e dor, mi-e dor de cer.

Mă-mbată armonia din sferele de-argint,
Mă-mbată floarea tristă şi tristul mărgărint,
Al nopţii de azur etern care-nfioară
Pateticul profum al florii de vioară

Forgotten Dream - KIM ANGELIS

Versuri:Dan Botta - Visez un cer tacut
foarte faine ema
RăspundețiȘtergerehabar n-am daca a plecat commentul sau nu. asa ca reiau.
RăspundețiȘtergereziceam ca e cam melancolica poezia, dar ca pozele sint frumoase, ca intotdeauna. si ca sepia se muleaza perfect pe subiect. si ca eu inca ma pastrez in zona colorata.
frumos...
RăspundețiȘtergereMa-nclin!
ma bucur,fluturas.
RăspundețiȘtergereanca,faza ca intotdeauna ma da pe spate..stii ca bajbai,dar iti multumesc,le iau drept incurajari.
nu vreau sa va intristez,vreau din contra,sa ajungem sa privim, in urma, viata, cu cat mai putine regrete vis-avis de ce-am fi putut face,dar ne-am gasit scuze pentru lasitate.
multam fain,catalin..reverente la randu-mi pentru popas.