Artari imensi ard
 Si se sting in tau vrajit - 
 Cantece chemari.




Nu se mijise de ziua, cand ne-am trezit, am urcat in masina si am mers km spre taramul Bargaielor.Nu era prima data cand soarele ne chema la Colibita, sa ne ofere o cafea, o mangaiere rece si o dezmierdare in suflet.

Dar ajunsi acolo, ne-am dat seama ca nu soarele ne chemase.

Era obosit sau era prea iritat de cheflii care se desteptau incet- incet in corturile din zona.Am imprumutat un picur de rabdare de la pescarii somnorosi si am continuat cautarea.

Nu pentru mult timp, caci am auzit lumina chicotind.Clar se intampla ceva.

Singura temere era ca nu o sa mai recunoastem drumul de intoarcere.

Am imprumutat stropi de roua pentru a ne marca drumul.

O harpa se auzea incet ca o boare, sustinuta de ciripituri vesele.

Si-atunci am stiut. Era o alta intalnire.Cea cu zanele.

 O data ce am lasat nehotararea in urma

 fragi ca o dulce sarutare ni s-au ivit in cale.

Si -am pornit la drum.

Lumina ne-a multumit 

 si un majordom ne-a confirmat ca suntem pe calea cea buna.

Si-am tot mers prin rauri, mangaiand copacii si alintand cerul, uitand toate grijile si supararile.

Le-am regasit pe toate alinate de zane intr-un verde nemarginit.Un cantec de leagan verde ,facut din griji si suparari.

Le-am cunoscut si pe zane.Evident, legati la ochi, ca orice muritori.

Si tot ca orice muritori, am crezut ca putem mai mult, si-am urcat, si-am tot urcat.

Am inteles intr-un tarziu ca vina o poarta lipsa grijilor, de-aceea ne simteam asa de usori si pluteam.

Dar ne-am simtit singuri.

Am ales sa parasim taramul zanelor, pentru a ne trai conditia de muritori, cu griji si suparari.

Am suparat zanele.Au bocit cu tunete si ne-au imbratisat cu lacrimi.

Le-am promis ca de cate ori ne vom simti coplesiti de griji si suparari, le vom aduce la tau, sa le aline.

Si s-a inseninat, semn ca ne-am impacat.

Alan Stivell - Suite des montagnes
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Tema pentru acasa : Dungha, Marius, Ileana