Wake me up slowly
Published by Unknown under on vineri, aprilie 30, 2010Running from you
Published by Unknown under on joi, aprilie 29, 2010Ale mele..My precious lilly of the valley
Published by Unknown under on joi, aprilie 29, 2010Sunt o insula intr-un lac al tacerii
Published by Unknown under on joi, aprilie 29, 2010Dream for real
Published by Unknown under on joi, aprilie 29, 2010Ordinary day
Published by Unknown under on joi, aprilie 29, 2010Aurora boreala a lui Stefi
Published by Unknown under on miercuri, aprilie 28, 2010Stenograme
Published by Unknown under on miercuri, aprilie 28, 2010The lady of the rings
Published by Unknown under on miercuri, aprilie 28, 2010Floarea de sah
Published by Unknown under laleaua pestrita on marți, aprilie 27, 2010Laleaua Pestrita purta în trecut denumirea de Floare de şah, denumire care i-a fost dată de Daria, nepoata unui vistiernic de la curtea Şahului Persiei. Legenda spune că Daria avea grijă de grădina palatului în care existau cele mai alese soiuri de lalele. Într-o noaptea a avut un vis în care o tânără care purta o rochie alb liliachiu a venit în grădină la ea şi ea cerut flori pentru mama ei care era bolnavă. Daria i-a oferit un buchet de flori dar în schimb i-a cerut să îi aducă o lalea pestriţă pe care o dorea de mult timp. După un timp a apărut în grădina palatului o lalea pestriţă care a fost îngrijită şi dăruită demnitarilor care veneau din ţările vecine. În acelaşi timp unchiul ei care era un pasionat matematician a inventat jocul de şah pentru ai alunga plictiseala care îl cuprindea adesea pe Marele Şah. Când unchiul ei s-a înfăţişat cu jocul de şah, Daria a adus floarea pe care a numit-o Floare de şah.
O altă poveste spune că lalelele au devenit pestriţe de la amarul lacrimilor deoarece se crede că localnicii din Frătăuţii Noi care erau uniţii, au plâns soarta bucovinească, au căutat alinare în şoaptele codrului, pe potecile naturii, în locurile unde au crescut aceste flori.
Nici pănă astăzi nu s-a definitivat care este originea acestei minunăţii şi cum a apărut ea.
Aşadar toate poveştile legate de această floare sunt unele mai măreţe ca altele. Ceea ce ar trebui să ştie toată lumea este că laleaua pestriţă este o specie introdusă în Cartea Roşie şi ocrotită de stat.
(sursa: wikipedia.org )
În localitatea Orheiul Bistriţei, la 10 kilometri de Bistriţa, în piemontul Munţilor Călimani. Laleaua Pestriţă a înflorit pentru prima dată, în jurul anului 1985. Localnicii din Orheiul Bistriţei spun că prima dată au văzut Laleaua Pestriţă, în copilărie. Atunci nu ştiau cât de importantă e floarea.
Splendor in the grass
Published by Unknown under on marți, aprilie 27, 2010Ties
Published by Unknown under on marți, aprilie 27, 2010No limits to dream, but strenght to achieve
Published by Unknown under on marți, aprilie 27, 2010Pe cuvant.X
Published by Unknown under on luni, aprilie 26, 2010Piese pe tabla de sah
Published by Unknown under on luni, aprilie 26, 2010Luceafar de balta
Published by Unknown under on luni, aprilie 26, 2010Lectie de privit in ochi
Published by Unknown under on luni, aprilie 26, 2010Sunglasses
Published by Unknown under on duminică, aprilie 25, 2010Aluviuni
Published by Unknown under on duminică, aprilie 25, 2010Enemies
Published by Unknown under on duminică, aprilie 25, 2010Amintiri
Published by Unknown under on duminică, aprilie 25, 2010Infatuare
Published by Unknown under on sâmbătă, aprilie 24, 2010Let's have a spring together
Published by Unknown under on sâmbătă, aprilie 24, 2010Longing
Published by Unknown under on sâmbătă, aprilie 24, 2010Cand canta omul?...Cand ii vine..
Published by Unknown under on sâmbătă, aprilie 24, 2010„Ce este cântatul?...
Cântatul este o necesitate. Omul dacă nu ar cânta ar muri. Este un har, este un dat transcendental, este un noroc de la Dumnezeu.
Cele mai profunde versuri care s-au spus vreodată despre muzică sunt:
Cântatul este o necesitate. Omul dacă nu ar cânta ar muri. Este un har, este un dat transcendental, este un noroc de la Dumnezeu.
Cele mai profunde versuri care s-au spus vreodată despre muzică sunt:
”Am noroc că ştiu cânta,
Că-mi astâmpăr inima.
Horile-s de stâmpărare
La omu’ cu supărare.”
Că-mi astâmpăr inima.
Horile-s de stâmpărare
La omu’ cu supărare.”
Cântecelor li se spun hori: hore în grumaz, înturnatã, adâncatã, moroşenească. De ce cântă omu’?... Pentru că aşa îi vine: de pildă, de osteneala bătrâneţilor. Când cântă omul?... Când îi vine. Care este diferenţa dintre muzica tradiţională românească şi muzica lăutărească ţigănească?... Muzica românească exprimă un sentiment: de dragoste, de dor, de înstrăinare, de jale; muzica de mahala exprimă exaltare trupească. Ţăranul cânta pentru a-şi exprima un sentiment, lăutarii o fac pentru a câştiga bani. Unii se slujesc de folclor, alţii slujesc folclorul. Pe pământ avem două şanse: credinţa şi arta.” ( sursa: www.spiritromanesc.go.ro ) |