Spre intuneric

Published by Unknown under on joi, iulie 29, 2010

      Mi-am dorit sa-mi fii eclipsa, incununandu-mi sufletul cu al tau.Nu mi-a trecut prin minte ca voi avea parte de noapte, de negurile tale. De fapt, nu am crezut in veci ca le voi putea constientiza, atat timp cat ma dogoreai.

    Dar te-ai stins.Te-am stins.Nu stiu.

   Ce se-ntampla cu astrii cand mor? Spune-mi.. Ti-e bine? Ne-ar fi bine sa ma sting, la randu-mi? Sa nu-mi mai pastrez caldura, pentru a te-ncalzi?

Asculta mai multe audio Muzica

Comments (6 Responses so far)

6 comentarii:

Ioana Maria Ciobota spunea... @ 29 iulie 2010 la 19:21: Sensibil. Emotionant. Ma regasesc. Oare cum e mai bine?
Costea Andrea Mihai spunea... @ 29 iulie 2010 la 20:41: placute cuvinte insotite de o imagine pe masura..felicitari
Unknown spunea... @ 30 iulie 2010 la 07:03: ma bucura, ioana..bine e atunci cand inca simtim, indiferent ce si cum..dar e foarte important cand. :)

multumesc, andrei.
Victor spunea... @ 30 iulie 2010 la 10:20: mda... te pune pe gânduri... frumos...
Anonim spunea... @ 30 iulie 2010 la 21:43: Nici nu mai stiu ce sa zic....m-ai purtat in povestea ta de vis....te pup!
axxxelsz spunea... @ 31 iulie 2010 la 07:24: oare ce-or pune la cale?:)
salutari Domnule